Eu vreau să fiu!

Copii orfani, trişti îngeri chinuiţi,
Doar pe-al nădejdii fir vă bizuiţi.
Aţi străbătut al vieţii drum pieptiş,
Privaţi de multe, fără-acoperiş.
Şi făr' de pâinea cea de zi cu zi,
N-aţi îndrăznit a vrea, dar nici a fi.
Cu aripi frânte şi cu ochii goi,
Gândiţi că toţi copiii-s mai de soi...
Dar, Doamne, cât de-amarnic mai greşiţi,-
Voi meritaţi să fiţi cei mai iubiţi!
Părinţii în zadar i-aţi aşteptat?!
Elanul vostru fost-a retezat?!
Treceţi de puntea negrului suspin
Şi-o să aveţi un viitor senin!
Nu daţi 'napoi, nu-i rostul destrămat!
Un înger păzitor vă este dat;
Că îngerii pe îngeri sprijiniţi,
Scot oameni buni şi blânzi şi împliniţi.
Nu dezarmaţi nicicum, capitulând,-
În piesa vieţii-i loc şi-n primul rând!
Ca să trăiţi al vostru sacru vis,
Ce pare-a fi din faşă interzis,
Ştiţi voi?! Nicicând nu este prea târziu
Să credeţi, să strigaţi: Eu vreau să fiu!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!