Femeie cu un trecut
Era acolo femeie care și-a sfâșiat rochia roșie de catifea
Și care și-a lovit umărul drept, alb, și carminul unui semn
A mărturisit în zigzag graba unghiilor.
Era acolo o femeie care a rostit șase cuvinte scurte
Și a pus capăt unei vieți care devenise trecut
Pentru o viață nouă.
Era acolo o femeie care-a depus un jurământ
Și care, răgușit, a șoptit o rugăciune
Și totul a luat sfârșit.
Era o tâlhăriță și o curvă și o femeie întreținută,
Era un lucru care putea fi folosit și cu care te puteai juca.
Purta o eșarfă veche, de un roșu aprins.
Povestea este subțirică și ezitantă,
Albă ca un chip în momentul când merii abia dau în floare,
Albă ca un mesteacăn iarna sub razele de lună.
Povestea nu este niciodată spusă.
Acolo sunt buze albe care șoptesc în singurătate.
Acolo sunt buze roșii care șoptesc în singurătate
Între ziduri vechi și reci,
Între ziduri vechi și albe
Cântecul cel roșu s-a sfârșit.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre alb
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rochii
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.