Noaptea poetului

Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăştie doar pete pe hârtie.

Cuvinte stau la rând în aşteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmăşeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.

Să zburde-ar vrea pe pajiştea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniţă
Coboară lin în inima-i rănită,

Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-şi îndulcească clipa lui pestriţă
Şi-adoarme cu dorinţa împlinită.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!