Tăierea mieilor

Acum când lumea sapă gropi comune
La margini de infern în paradis,
Cu inimile reci şi minţi nebune
Lumina să ne-o vândă s-au decis,
Aceiaşi de milenii care L-au dat la moarte
Pe însuşi Tatăl Nostru întruchipat în om,
Prezenţi în zi de astăzi aici şi-n altă parte,
Născuţi din putregaiuri şi pleavă de atom.

I-au dus cu vorba goală la urne să-i voteze
Pe oameni ca pe vite cu circ şi cu pomeni,
Ca cifre adunate şi fără să conteze,
Cu feţe zâmbitoare de buni samariteni.
Acum îndrumă plebea să moară la-nviere,
Vor capital politic... nevolnice făpturi,
Să meargă bieţii oameni ca mieii la tăiere,
Nu cumva să le scape ciolanele din guri.

Ştim că îi doare-n coate de crez ori de tradiţii,
Ştim că pe contul propriu suntem şi-am fost mereu,
Şi că s-au plâns într-una de termeni şi condiţii
În culmea impotenţei atunci când ne-a fost greu.
Aceiaşi viermi şi larve de saprofiţi politici
Care se cred de-a dreptul profeţi închipuiţi
Îşi mână fals în strungă berbecii mioritici,
În cârdăşii funenbre cu popi nefericiţi.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!