Aniversară
îmi vine să trăiesc
la fiecare aniversare
a câte unui veac
de singurătate
nu poți scăpa
decât cu sufletul amputat
la marginea orașului
îngeri desculți
sculptează din noroi
ceruri
burți goale
manele
prin mine
demult nu mai trece nimeni
arareori poate
un marfar
obosit
să-și schimbe locomotiva
îmi vine să trăiesc
să suflu în lumânări
dar
o să-mi treacă
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre sculptură
- poezii despre schimbare
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.