Ţipă pruncu-n viaţa crudă

Cade lacrima-n ţărână,
Şi-n dureri mă înfăşor...
Plânge, plânge o bătrână,
Şoptind rugi încetişor.

Stă-n balcon scrutând pustiul,
Sprijinită în baston,
Îşi aşteaptă fiica, fiul,
Da zăreşte un pluton...

Se fereşte din instinctul
Unei temeri, unei vini,
Parc-ar fi comis delictul
Că strigase spre străini:

"Nu mai am pâine nici sare,
Nici bănuţi, - plângea sonor -
Şi-n cei de înmormântare
N-o să umblu chit că mor!

Şi pisica e flămândă,
Nu mai toarce, a muţit,
Of, cum stă moartea la pândă!
Da şi dracul ameţit..."

Un soldat cu arma-n mână,
Un slujbaş neobosit,
Ţine-n inima română
Tragedii... Descumpănit,

Îi spune cu vorbă bună
Să-nceteze... de-ar putea
I-ar da leafa pe o lună...
... iar o mamă-n chin năştea...

Ţipă pruncu-n viaţa crudă,
Plânge mama în dureri,
Pruncul a venit cu trudă,
Eu scriu drama în tăceri...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!