Te-am cules
Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... și fără poartă.
Te-am cules din clipa rece,
Și din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Și când sânii-ți-erau goi.
Te-am cules târziu... din vise,
Tainică și zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.
Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinț rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.
Te-am cules... dinspre lumină,
Și din candela sfințită,
Când luceferi stau să vină
Și când luna-i... părăsită.
Te-am cules din depărtare
Și din așteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.
Te-am cules... știu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde și rubine,
Din speranțe... și-mpliniri.
Te-am cules din veșnicie,
Dintre doruri și tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărut
- poezii despre stânci
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.