Vom fi, poate, mai buni
Nu mai e nimic normal
Gândurile îmi dau buzna
Curg ca Dunărea-n aval
Simt că au luat-o razna!
Granițele s-au închis
Între mine și-ntre lume
Nu văd floarea de cais
Nici cum mieii zburdă-n turme...
Fără soare, fără cer,
Pițigoi în colivie,
S-a blocat cuvântul,, sper"
S-aud tril de ciocârlie,
Să ascult privighetori,
Să văd cum ard macii-n floare
Și să calc pe iarbă-n zori,
Să văd spice pe ogoare...
Și-am să strig odată-n hău
Fir-ai să fii pandemie,
Tu și,, ucenicul" tău
Să vă duceți în pustie!....
Și ne dă, Doamne, senin,
Sănătate și speranță
Și ferește-ne de chin
Că n-avem decât o viață!...
Și vom fi, poate, mai buni
Înălța-vom slavă Ție
Cântece și rugăciuni
Amin zic! (Așa să fie!).
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre sănătate
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre privighetori
- poezii despre pandemie
- poezii despre oi
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.