Ce tristă-i primăvara asta!

O primăvară tristă, fără nume,
Ce nu era trecută-n podul palmei,
Ne viscoleşte amintiri postume
Aceleaşi înfloriri, pe fondul dramei.

Capcane pentru inimă şi faptă
Încorsetând răzleţul gând la tâmplă
Neliniştea păşind din treaptă-n treaptă,
Aşteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.

Şi stând cuminţi, dar fără nicio şansă,
Lăsăm să plece înc-un tren din gară
Şi-un înger trist se-aşază la o masă
Scriind ceva, cu litere de ceară.

Vai, cerşetori orbiţi de neputinţă
La margine de timp şi de speranţe,
Chirciţi în noi, răbdăm din conştiinţă
Tot invocând Supremele Instanţe!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!