Noapte de martie
Când amurgu-și încâlcește negre plete în șuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-și varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.
N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranța grea într-o lume a tăcerii,
Știu că totuși îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.
În pustiul nopții reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pișcați de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunții și-l ridică.
Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să șterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopții peste gândurile noastre.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre seară
- poezii despre nuntă
- poezii despre mândrie
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.