* * *
nu știu cum de iubești
urma ștearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă
nu știu cum poți să iubești
gura arsă a femeii cu o mie de fețe
dragul meu
bat nopți cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
și timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre femei
- poezii despre adevăr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.