Ceaiul duminical
de câte ori ne naștem
într-o viață de om
ne cresc aripi din amurg,
topim cu privirea minunile cerești,
înotăm sub soare, ploaia caldă o sorbim ca pe un ceai
duminical,
după slujba de înviere
uimiți pășim spre izvoare
să învățăm de la iarbă a fi verde
iar de la vânt a fi prezenți.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ceai
- poezii despre învățătură
- poezii despre înot
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.