* * *
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularității
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ți-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculță
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
ești singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
așteptându-mă infinit
mă lași azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.