Piatra filosofală
Eu pot orice, îmi spuse piatra,
Ai început cumva să-mi semeni,
Sfărâm, ucid, clădesc, nici Cleopatra
În măreția-i, nu-mi era asemeni,
Eu pot orice, îmi spuse lutul,
Chiar neștiind de unde am venit,
Moartea mimează începutul,
Șerpii s-așază în poziția infinit,
Eu pot orice, îmi spusei tu
Uitări peste sărut, mort peste viu
Aș vrea să uit, tu antidotul meu la nu,
Eu pot orice, chiar să nu fiu...
Îmi spuse, pot orice, eu piatră seacă,
Eternitatea, necioplită am legat-o
De aripile păsărilor care pleacă...
Și cineva, atunci, a ridicat-o.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre moarte
- poezii despre șerpi
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- poezii despre lut
- poezii despre infinit
- poezii despre aripi
- poezii despre Cleopatra
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.