Numele tău

De, cutreierând pădurea, auzi pomii cum vorbesc
Şi-asculţi Doina răsunând când glăscioare ciripesc,
Dacă simţi cum tristul codru Mioriţa iar îngână
Şi, din zidul Mănăstirii, plânsul Anei cum răsună,

Dacă Marea Neagră veşnic ochii tăi o văd albastră
Iară Delta Dunăreană, pentru tine, nu-i sihastră,
Dacă eşti semeţ şi falnic, precum nobilii Carpaţi,
De cunoşti că pân' la Nistru locuiesc tot ai tăi fraţi,

Dacă ştii că Poezia un Luceafăr o veghează
Ce, prin opera-i divină, ţi-a vrut conştiinţa trează,
De îmbraci cu fală ia, la biserică, în lume,
De te-amuzi citind,, Păcală" şi-ale sale snoave, glume,

De nu crezi că Ţepeş-Vodă e Dracula sau vampir,
Pentru că e Domn de seamă al poporului martir,
De-ai citit măreţe fapte din gloriosul trecut,
Despre Mircea, despre Ştefan, care i-au fost gliei scut,

Dacă ştii că-n vene-ţi curge sânge de dac şi roman,
Că te tragi din Decebal şi din viteazul Traian,
Iar pe strămoşeasca glie vrei să fii în veci stăpân,
Ţara ta e România, numele îţi e: Român!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!