Muroii
pe
degetele
Bogății de jos
mi-am
petrecut copilăria
în zâmbetul ei gingaș
și frumos
Bogata
e
aripa vântului
când vara îți
mângâie obrajii
în Fundu Târgului
din blid
când sorbi tomnajii
toate hotarele
Bogății
le-am
străbătut
umblând cu mieii și oile
sau
la lucru
ori după hribe și bureți
clipe frumoase
am trăit în Bogata de Jos
din frageda-mi copilărie când încă
se mai păstrau obiceiurile frumose
lăsate din bătâni
primăvara
începuse să-și scalde privirile
în ochii noștri
și
înverzise pădurea
acasă
eram cu ai mei
când deodată
am auzit sunete de trâmbițe
așa frumos răsunând
de-ți
era mai mare dragu să le asculți
și
mai tare
și mai tare
răsuna muzica aceea venită parcă
de pe alt tărâm din basmele copilăriei
n-a trecut mult
și iată la noi
la poartă
au venit muroii
erau băieți îmbrăcați
cu tureci de coajă de cireș la picioare
iar pe cap aveau un coif
tot din coajă de cireș
de
numai ochii li se vedeau
și gura puțin
cu-o botă în mână
umblau pe la casele oamenilor ca
să primească ouă
pe care la urmă le vindeau
la cooperativă ca să-și
facă bani
prețul pentru
cel puțin o zi și o noapte
petrecute prin păduri ca să-și facă
trâmbițele ce răsunau așa de gingaș și de minunat
de
umpleau satul întreg cu melodia aceea atât de scumpă și legănată
și apoi
coifurile și turecii
inclusiv îmbrăcarea moșuțului care era parcă personajul principal cu frunze îmbrăcat
de abia vedea pe unde să pășească
și trâmbițele
răsunau
în melodia aceea scumpă
căci cei ce
le foloseau erau experți
în melodiile acelea atât de gingașe și fine
de
însuși satul se legăna pe aripile vântului
în melodia aceea scumpă
pe când cei cu coifuri și
cu bote în mâini umblau
pe la casele oamenilor
uneori repezindu-se cu botele după femei ca să le sperie
dar
alteori
femeile aruncau găleți de apă peste
tinerii mascați cu coifuri
și
tot satul
toată Bogata de Jos
era în derivă
trâmbițele sunau
muroii fugeau după femei
moșuțu mergea încet pe drum
pe când vreo doi trei băieți
erau cu coșercile de ouă strângându-le
din mâinile femeilor opărite de atâtea
figuri cu coifuri
de melodia aceea a trâmbițelor ce parcă și
Bogata de Jos o legănau
din Coastă până la dâmburi
și
de la Dâmburi
până în Coastă
lăsând Pusta suspendată undeva
în miljlocul melodiilor acelea
fine ale
trâmbițelor
și era așa de frumos
să vezi forfota aceea de oameni
mascați unii cu bote în mâini
și
fugărind femeile mai puțin curajoase
sau
umblând prin curțile caselor
colorând totul
parcă în niște culori de basme
primăvara
se scălda pe aripi de vânt în Bogata
13-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre femei
- poezii despre copilărie
- poezii despre aripi
- poezii despre vânt
- poezii despre păduri
- poezii despre oi
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.