Ca și cum
te vreau
ținut de mână
cu un cuvânt
când visele dau pe afară într-o cumpănă
chiar de nu ești într-un balsam
și vorbești și atunci când nu tac
devenim atât de înalți agățați de raiul nostru imaginar
și chiar de plouă prea des între noi
mâinile noastre sunt interesate să se atingă
și chiar de spațiul e frânt
și macină existența în lucruri mărunte
există o formă neperisabilă
de întreg între noi
aceeași goană la sfârșitul plecării
de întoarcere înapoi
ca și cum un loc rămas neadormit ne așteaptă
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- poezii despre înălțime
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre imaginație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.