Pentru totdeauna?!
venise primavara și eu
aveam să o ratez aproape sigur și de data aceasta
așa cum ratezi cam toate chestiile esențiale
care te-ar putea duce spre infinit
minusculă încercasem minima revanșă
aprofundarea cerului
într-o oglindă retrovizoare clipa exactă
în care un gest accidental sfârșește
prin a deveni iubirea cu premeditare
surâsul meu rămăsese suspendat
într-un buchet orange de stânjenei
toată dragostea mea către
printr-un ciob străvezit
norii erau albi și greoi
capete de vată îmbibată cărora în zadar
se zbătea câte-un înger să le vestească
fantomatice glasurile... cântecul acela
pierzându-se înainte de a se fi născut
și poate că totuși.... cândva
Primavara mea aveai să fii tu...
chiar și numai prin acea fracțiune de secundă
când ai intrat pe ușă... m-ai identificat... m-ai pironit în văzul tuturor
și ne-am despărțit... pentru totdeauna?!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre infinit
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.