* * *
la nunta marmurei cu cerul
pădurile se petreceau fără nori
(la fel ca în filmul luminii protagoniste)
acolo noaptea stătea strânsă
în gloanțe
iar frigul răsucea ecoul din sânge
câte povești s-au strâns oare în răni
și cât voal s-a risipit peste lacrimi?
câte pietre devenite prunci
și câte pântece mințite
cu hrană?
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre păduri
- poezii despre nuntă
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre devenire
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.