În viscol de nimic
Te învălui într-un nimic
Necunoscut măcar vreun pic.
Incerc să-l pătrund curios
Rămân fulgi din tine pe jos
Și îi culeg să-i plămădesc
Și în mâini iar mi se topesc
În acest nimic misterios
Dezvelit în fulg cu fulg, focos
Și-n nea tu dezbrăcându-l
Sărut cu sărut tandru topit
Lasă-mă să albăstresc nimicul
In Edenul din fulgi ivit
Ca ghiocei roșii-n zăpezi
Ce tu mi le lași și pleci
Prin ninsori căzute reci
Inimii ce-n viscol n-o vezi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre sărut
- poezii despre rai
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre ghiocei
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.