Copilărie la oraș, afară
Mă simt o sanie grea, trasă de un copil trist,
Plângând îndărătul său... bietul, n-are nicio vină...
Întreb, în lipsă de nea, iarnă, eu de ce exist?
Și las pe asfaltul gri două urme de rugină...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre copilărie, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre săniuș, poezii despre oraș, poezii despre iarnă sau poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.