* * *
predestinată nimbului
și nezădărniciei
închipuită hotarelor de neguri
și înconjurată de lunci
rămâi aievea
tăinuită
în depărtarea fulgerului
tu
cea care îndemni
spre cer uitarea
cere-mi din sete
cât încă mă usuc
(închipuie-mă
în vremea izvoarelor)
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare sau poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.