Fariseism

Cu ce-am greşit, atotputernic jude,
Să-mi terfeleşti credinţa-n bunătate –
Au nu te-neci cu vorbele prea ude
Ce le tot scuipi spre mine-n răutate?

De vezi că-ncerc s-alin câtă durere
Mai pot şi eu cu tristele-mi puteri,
Tu te frămânţi, urlând a ta părere
Şi mă condamni, hemoroid de ieri?

M-acuzi hain că am intenţii rele,
Ori că doresc femei să le seduc?
Nu eşti doar prost de-ţi iese şi prin piele –
Şi neuronul tău rămas-a eunuc!

Iubirea mea nu are paranteze
Şi nu ştie nici genuri, sau frontiere.
Femei, bărbaţi, în veci n-o să conteze:
În pieptul meu doar Omul e avere.

Te baţi în piept cu-a vieţii cărămidă,
Ţipând mereu că ştii numai dreptate;
Te rog să-mi spui, imensitate vidă
Cam ce câştigi vorbindu-mă prin spate?

Nu am ţintit vreodată nemurire –
Dac-aş fi vrut, pesemne-aş fi avut,
Îns-am visat într-una doar Iubire,
Chiar de-a-nsemnat mai mult a fi durut.

Ce pot să fac, limbric rămas în umbră
E să te iert şi să mă rog de bine,
Să poţi visa-ntr-o zi cu mintea sumbră
Ca visul meu să vină şi la tine...

pamflet de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!