Căci m-am născut târziu sau prea devreme
(desuetudine)
pe când îmi respirai ce nu mai cheamă
era o picătură-n zvon de ape
tristețea care-ntreagă-i azi, să sape
în lacrima aceea criptă-n teamă
eram suiți pe cerul de aproape,
privind lacustru văd doar unu-n ramă
acum, icoană proprie să geamă
singurătatea ce-n infern s-adape
pășind pe drumul plin de anateme
de mă tot plâng, lăuntric țin ocări
căci m-am născut târziu sau prea devreme
te reaștept prin pustiite gări
dar de revii afla-vei doar blesteme,
eres în demonilor agregări...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre icoane
- poezii despre iad
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.