Pe palme-vântul
Din privire-ți cad petale
De atâtea amintiri
Toamna când își taie cale
Cu-o mulțime de sclipiri
Ne-a luat pe palme vântul
Toamna când o desfrunzește
Cu ea acoperind pământul
Sufletul de ni-l topește
Și se fac semănături
Și la țară și-n oraș
Tortu-i plin de umpluturi
Cu privirea de ostaș
În jur totu-i colorat
În galben și-n arămiu
Clujul iată azi ne-a dat
Ochi de frunze dar târziu
Nu se văd din magazine
De privești iar pe afară
A frunzelor vii mulțime
Ca o floare legendară
S-a topit parcă viața
Și din pomi și din copaci
Nu-i mai verde astăzi fața
Clujului îns-acum taci
Căci a toamnei iar veșminte
Peste tot noi le simțim
Și ne apasă gându-n minte
De iarnă ne pregătim 09-11-2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre frunze
- poezii despre copaci
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.