Taina unei frunze

Încerc ca să găsesc în zborul unei frunze,
O geană de lumină, un leagăn pentru muze,
O aripă de flutur, un zbor cu eleganţă,
Mereu către aceeaşi zburdalnică speranţă!

In zborul său e-o tainâ, de vrei, o s-o zăreşti,
N-o simte orişicine, dar, de te străduieşti,
Ca într-o adiere de pulbere uşoară,
Te va atinge zboru-i, chiar dacă ea coboară!

Ce minunat e zborul şi ce frumos pluteşte,
Şi cu-ale tale vise, ades călătoreşte,
Şi îţi arată ţie, că drumul nu e lin,
Dacă-ţi îneci speranţa în lacrimi şi suspin!

Când pe pământul rece, ea vrea să se aştearnă,
Îţi mângâie privirea cu zborul ei spre iarnă,
Nu poţi să nu te bucuri, că multele culori,
Ţi se aşază-n cale, ca un covor de flori!

Chiar şi atunci când zace, pe banca noastră tristă,
Ne-ntâmpină cu-aceeaşi privire optimistă,
Şi nu ar vrea prea multe ca noi să îndrăznim,
Decât să urmăm visul şi să ne întâlnim!

Ce taină poate-ascunde o frunză optimistă,
Plăpânda ei aripă abia dacă există,
Şi-n timp ce eu prin viaţă, tot urc şi mă cobor,
Ea duce strâns in braţe un prim şi ultim zbor!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!