Încep să uit
Încet, dar uitarea ajunge și la noi,
Privirea e alta, dar în suflet suntem goi,
Vrem o dezmierdare, ce ne unește destinul,
Să fie infinitul ce ne-alungă suspinul.
Trebuia să fie fericire mai de demult,
Plăcerea și tristețea e la cel avut,
Visul spre fericire e-n zbor de feerie,
La cel ce cugetă-n vis de armonie.
Iubire aveai demult, dar te-ai îndepărtat
Și încă nu știu bine de ce ai plecat.
Nu știu ce faci acum că tu ești departe,
Adorm. Și umbra ta mă-nsoțește-n noapte.
poezie de Eugenia Calancea (22 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre plăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.