Luminile din ferestre mureau încet

la spectacolul de sfârşit de an
unde cardinalul are pălărie roz
şi degete subţiri pline de inele grele
la orgă cântau două contese îndelung apretate
la trompetă cântam doar eu
şi pentru asta îmi dădeau
în fiecare zi o masă caldă
şi mă bucuram şi mai veneam

cel mai greu îmi era
să urmăresc pompierul de serviciu
care pedala tot timpul prin faţa altarului
pe deja binecunoscuta
bicicletă roz
cu două dungi subţiri
şi fără ghidon

ca un făcut
luminile din ferestrele oraşului
mureau încet mureau de frig
mureau subit şi licuricii
stingheri, beţi chiori fără pereche
iar luna îşi strângea de zor
feţii frumoşi din tragica-i poveste
după care se arunca în ocean orbeşte
în lipsa ei
câinii lumii urlau a frică
mai toţi alergau înnebuniţi pe acoperişuri
fără să ştie de ce
amândoi leneveam ziua întreagă în pat
beam rachiuri tari şi ne salvam
unul pe altul de la moarte
clipă de clipă

toate femeile frumoase ale oraşului
sunt îndrăgostite deja
sau sunt prinse în filele clasoarelor de lux
de zmei voinici cu părul lung
şi tatuaje colorate pe fese
cei mai curajoşi proprietari de femei
le afişau în barurile cochete
cu scene înalte şi apă de izvor
mai întâi barmanul le lipea
pe frunte etichete
cu cod de bare şi termen de scadenţă
şi ele se învârteau
în piruete desuete
la mese ospătarii
serveau de zor crochete
felii de pâine neagră caviar
homari cu plete
sushi purcei de lapte la proţap
şi multă ceapă verde
şi usturoi pisat

cei mai mulţi dintre noi
umblam cu sângele gol
fără să ne pese
cu el şiroind pe ochi
pe piept pe buze
peste ghete
câţiva muream loviţi fără veste
de-o bănuială parşivă
dar pe cei mai mulţi
ne secera fără milă vinul
şi sforăiam sau vomam
fluturi la pieptul bogat
al frumoasei metrese
apoi ne prelingeam subtil
printre pietre
foşnitoare şi atât de cochete
cu picioare lungi
şi pantaloni cu manşete

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!