Risipitorii de rai

(jam-session cu Dorin Cozan)

D.
Această javră de care ţi-e milă,
pe care zici tu c-am ucis-o, te-a făcut om.
Ai acum dreptul să strigi:
- Priviţi, priviţi, ce femeie
frumoasă şi cultă a ucis acest animal.

Dar binele şi picioarele tale,
au felul lor de a înşela evidenţa -
dreptul meu de a spune da şi nu, totodată.

Această javră ştia doar să latre,
să dea dracului din picior,
să scurme, flămândă mereu şi însetată
de carne.

Te-am scăpat, fă-te că nu mă cunoşti. Doar
nu vrei să-mi scânceşti la picioarele de cal,
într-o zi, să te mântuie unicornul.

S.
Ehee, javra trăieşte şi ce javră, Alioşa!
rupe tot...
stilul, poliţişti, demnitari –
cai cu ochelari, muşchişori à la grozăvia –

Hai, recunoaşte, frumuseţea e, în fapt,
sărăcia,
a duhului, a picioarelor şi a binelui sfânt.

Te pomeneşti că ai fost, tu cu mine,
ha ha, tu cu mine – adevărat şi curat, hai
cât timp dai
să-ţi scâncesc... fiu nesocotit ce eşti tu,

eu, noi, ei,
toţi
Risipitorii de rai...

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!