Toamna
Într-un vals al frunzelor de toamnă
Ce-s colorate în roșii și, atât.
Eu merg pe drum, condus de doamna,
Ce după multă vremea, iarăși, a venit.
Nuanțele de cer, sunt complicat de diferite,
Din geamul autobuzului adesea îi privesc,
Privind și cupluri din căldură făurite
Ce-n anotimpul ăsta, mai mult ca-n alte, se iubesc.
Într-un mantou, de gri culoare, mă-ndrept din urma ei
Sperând, că doamna, mi-a povățui de iubire.
Dar, ochii mei, nu sunt ai ei
Ci-a primăverii, cei ce o scot din fire.
În stropi purtați de văntul rece
Merg singuratic pe un trotuar,
Vreau ca tristețea din inimă să-mi plece.
Vreau, ca odată, să iubesc, nu în zadar.
poezie de Bordian Cristin (septembrie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bordian Cristin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre iubire
- poezii despre vals
- poezii despre tristețe
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfaturi
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.