Un nume 🍂
Azi...
Am vorbit cu Nemurirea.
Superbă, suplă doamnă,
Spunea atâtea vorbe,
Care parcă... Nu aveau vreun rost
atent, spuse haotic pe dos.
Am vorbit cu ea..
Surprinsă era și vremea,
În focul toamnei rece
Mă întrebam aievea,
Vorbim aceeași limbă?
Același fior ne trece?
Când ochii reci ni se întâlnesc
În același timp
În care eu iubesc
Albastru cerului dintr-o iarnă friguroasă
Când trupul ca o umbră
Se simte acasă..
Ce-mi ești tu? Nemurire?
De ce-mi tot spui că sunt frumoasă?
Ești tu chiar veșnicie?
De iei cu tine atâta lume,
Și lași în urmă
Doar flori,
O umbră,
Un dor
Și-un nume.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.