Poveste de odinioară

Lumina galbenă pâlpâie în grădină,
În felinarul de lângă crizanteme.
În straturi ruginii adoarme toamna
Alunecând în tufa de sulfină.

Este o lume plină de eroi,
Cu Feţi-Frumoşi, Ilene Cosânzene,
Dar şi pitici şi spiriduşi vioi
Ce-au apărut la timp, ca să mă cheme.

O muzică agale se porneşte
Pe ritmuri de chitară şi de bas,
Cu mâinile întinse înspre dânşii
Mă prind în jocul lor, ca într-un dans.

Îi văd râzând, zâmbind cu feţe pline
Păşind cu toţii prin lanuri de iubire,
Doar luna îi mai întrece în strălucire
Şi sunt modeşti, cuminţi şi buni din fire.

Privirea îi fixează într-o clipă
Şi ar vrea să îi păstreze în amintire,
Ca un spectacol pe a sa retină
Ca să-i mai vadă şi în lumina zilei.

Trecuse toată noaptea tiptil ca o sibilă
Nu ştiu când zorii zilei pe culme se iviră!
A fost un vis trăit de mine însămi,
Sau poate a fost o simplă închipuire?

Rămâne în urmă totul, un vis adevărat
Şi poate că fantastic de viu întruchipat,
Iar timpul se strecoară ca într-o clepsidră vie
Opreşte, Doamne, timpul şi dă-mi o clipă mie.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!