Nălucă pe zare cu trist de femeie
îți locuiesc a lacrimi ochii minimi
și moarte bând la birtul de sub aștri
vedenii vin și înfrunzind sihaștri
ni-s arbori cugetând a mere-n inimi
&
a existență amăgirii dintru
cu pasul de enigmă-n iaduri intru...
&
în sânge ni se răsturna minciuna
ce omenesc sub zodii ne cufundă
fiind s-ascult în pieptul tău secundă
ploua cu mine văzul tău întruna
&
aceleași vorbe-s însă-n zare scundă
pe alb de zic, de lepăda-mi-aș struna
că tot nu ești, nici suntem clipei una
tu, nălucire, taine să te-ascundă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Sussy
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.