Geneză
Rătăcitor prin Cerul Tău, o, Tată,
Găsesc copacul ce mi-a fost odată
Blestem să pierd lumina vieții mele
Când mi-ai tăiat și zborul către stele!
Rătăcitor cu gândul printre îngeri,
M-ascund în asfințituri pentru plângeri,
La fel de rușinat de goliciune
Când la-ntrebarea-Ți n-am putut a spune
De ce m-ascund de ochiul Tău ce vede,
Și dincolo de-ascunsul din "a crede",
Când gol, nu doar cu trupul, ci cu gândul
Eu am ales, s-aștept la moarte rândul
Și alungat, de Tine, pe pământul
Pe care n-o pot face-acum pe sfântul,
Mi-ai dat iubirea Ta-ntr-o epopee
S-o regăsesc în vers și prin Femeie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre rușine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.