Samsara
E toamnă ancestrală, copacii au decis,
Să se dezbrace tainic de- a lor frunză,
Ferindu-și ramurile de un îngheț promis
Al iernii celei aspre, ce urmează.
Tu însă, îmbracă-mă în strai cu a ta iubire,
Ce-o porți adânc ascunsă-n pieptul tău,
Surprinde-mă încet cu-n gând, c-o tresărire,
Cum toamna, ne surprinde cu decorul său.
Eu știu că mă iubești, chiar tu mi-ai spus,
În felul tău ciudat sau chiar original,
Numai că eu, abia într-un târziu am înțeles,
Iubirea mea cuprinsă, de al iubirii val.
E toamnă cum a mai fost și vor mai fi,
Și iarnă și veri și primăveri și fluturi,
Tu mie fuga și revenirea-n rai îmi ești,
Iar eu, sunt o nebună, care te iubește.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre toamnă
- poezii despre iarnă
- poezii despre vară
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.