Cântec vânturat
Doamnă, fără tine sunt pierdut!
- sta de vorbă Vântul azi cu Marea -
ca un ied la târg pe-un ban vândut,
ochii mei pustii ar plânge zarea
și aș amuți în așternutul
de zăpadă-al iernilor târzii.
Doamnă - îi șoptește mării Vântul -
valul tău cu brațele-l urzii
și cu suflul meu până la cer,
de mă lași, îl urc, nu face nazuri!
dragă Doamnă dăruiesc, nu cer
veșnic loc în albele talazuri."
Pescărușii par niște străjeri
ce duc nouri fără soț în ciocuri,
soarele apune, precum ieri
un vapor e priponit la docuri.
Ca o capră neagră, de niciunde,
noaptea parcă vine la păscut.
"De mânia mea nu te ascunde!"
Deodată, Vântul a tăcut...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre soț
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.