* * *
după era ta am rămas gol
sa pictez amintiri roșii
din cuvinte albe
cumva să încerc să mă umplu
de veșnicie și de tine
uneori sculptez din tristețe
numele tău în aortă
iar dumnezeu îmi bate toaca în piept
nu prea mai am cuvinte
nici somnamintiri roșii
dar am învățat să urlu alfa
sângerând sub lună
dacă mă auzi reinventează-mă
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre arte plastice
- poezii despre învățătură
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre pictură
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.