Peisaj tunisian

Îmi este greu să mi te-nchipui
Lângă zid de moscheie
Ascunsă sub o galabie,
Târguindu-te într-un souk
Pentru o terezie de mandarine,
Pe o tejghea rezemând
Resemnate Cartagini

Dar nimeni nu mă poate opri
Să cred că palmierul
Legănându-şi umbrela verde pal,
Aşa cum, sclifosindu-se, graseiază
O franţuzoiacă "entre desert et Bizerte"
N-ai fi tu, curtată de briza dulce
A Mediteranei...
Zâmbind, ai bucurat cu umbra-ţi
Câţiva beduini osteniţi,
Care, ce blasfemie, şi-au scrijelat
Iniţialele pe trunchiu-ţi filiform

Şi n-ai de unde şti
Că vântul acela sâcâitor, sirocco,
Stârnint dinspre dune,
În copite frământate de cămile,
Mereu visând la oaze luxuriante,
Tulburându-ţi privirea, în care marea,
Şi-a uitat albastrul din nour
În amestec misterios de alge,
Aş putea fi chiar eu, peregrinul...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!