Basm transfigurat
sunt Albă că Zăpada și am pitici în creier
pădurea îmi e casă cu-acoperiș de stele
cărări bătătorite de dragoste cutreier
îngrop la rădăcină dezolarile grele.
urâtă vrăjitoare se-apropie de mine
cu mărul otrăvit frumos pe dinafară
dar am văzut că are flăcări în reține
și-am refuzat să stau cu ea afară.
bărbatul meu e "prinț" și m-a salvat
de la singurătate și de la suferință
perechea iubitoare cu spirit elevat
e universul meu cu sorți de biruință.
trăiesc ca-ntr-o poveste o viață minunată
cu sublime păduri mă simt împreunată.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre suferință
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre salvare
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.