Mâinele mamei
Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfințește viața în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorși de sărbători.
Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Și-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au șlefuit oameni din noi.
Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Și pansament pe rănile ce dor.
Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
Ce ne mângâie fruntea in zori.
Ne țin umbră la vise,
Și ne aduc lumea la picioare.
O mâinele mamei leagăn de binecuvântare.
poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre suflet
- poezii despre păsările călătoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.