Scuze, Terra

Sărman Pământ, ne-ai zămislit
Să te-adâncim în negrul hău...
Ne-ai adăpat şi ne-ai hrănit,
Iar noi săpăm mormântul tău...

Am născocit, din neam în neam,
Falşi idoli, pentru vagi nevoi,
Din dulce-al florilor balsam
Clădit-am munte de gunoi...

Am dezvoltat birocraţii,
Pădure pus-am la pământ...
Din izvoraşele zglobii,
Zidit-am peştilor mormânt...

Nici zburătoare n-am scutit,
De al pieirii dinte lung...
Văzduhul fost-a otrăvit,
Şi-i Universul slut şi ciung...

Ne pârjolim într-un cuptor,
Ce ctitorit e chiar de noi...
Asupră-ne se-abat, cu spor,
Tempeste, vijelii şi ploi...

Şi unde fost-a colţ de rai,
E azi urgie şi bluestem...
Ni-i viitorul of şi vai,
Ne e pieirea crunt recviem...

Căci tu, pământ, ne-ai zămislit,
Să vieţuim la sânul tău,
Iar noi, cu sufletul smintit,
Te adâncim în negrul hău...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!