Cineva cu o foarfecă
[ostatec între mine și foame]
și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii
încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
să invadeze celulele viului
fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte
și mănânc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Elena Chindea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre ochi
- poezii despre mâncare
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.