Şi tu, suflete-al meu...

(Fiindcă astăzi e despre mine... toată ziua...)

Îţi lipiseşi Eul de inima mea
Să ne vezi dinafară încătuşare de foc
Se scuturase înăuntru sânge de lalea
Izbisem cu noi în floare de soc

Vin iar să ne înfrupte typhonuri de-adieri
Acelea de mănunchi ales cu strălumine
Sbucni-va printre pori chiar viile păreri
Că ne-am mutat în flori cu zilele senine

Stau laolaltă îngeri cu forme lungi de raiuri
Căci pentru mine slava se-împarte în neumbră
Culcai pe trup o stea şi va să-ţi cos de plaiuri
Vremile fericirii pierind "colibă sumbră"

Constant ne iese-n cale mângâietoare soartă
Caniculă de faguri ce ne-animase duh
Stau taine din concertul azurilor la Poartă
Să ne răpească raze, amnar pentru văzduh

Şi tu, suflete-al meu, ce îmi mai spui de mine?
- Curând vei strânge-n minţi clipa preanorocirii
Iar trunchi va ţine cont numaidecât stamine
În flori de cipriană, reînverziri iubirii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!