Crize

ochiul acesta
unde soluţia finală pare stabilită
se cuibăreşte în cărămidă şi lemn

un petic de lut
traversat de siluete deşirate
începuturi şi sălbăticii
roşeşte stingherit
ţâşnind

ochiul acesta
unde mă rog cursurilor de apă
nu sunt
spre a fi o femeie
nu sunt
spre a fi o vioară plină de încântare
sau vreo pustietate grozavă

poate nu e vina mea

ştii cum sunt oglindirile
răsucindu-se pe călcâie
gonind

ani întregi
germeni ai descompunerii
prin mulţimea de condoleanţe
suplicând iubirea

eu o să chem un taxi

e ridicol
e teribil
e nebunie
să trăieşti încă
şi să strigi
prinde-o

deschide-mă
strecoară-te înăuntru
găseşte lampa şi-o goană
peste câmp

un animal cu nume caută mijlocul nopţii
o adevărată tâmpenie
în alb şi negru
ce şi cum

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!