Mi-e dor...
Mi-e dor de rănile
Picioarelor tale
Obosite de mers
Pe muntele iubirii.
Mă rugai să te port
În spate,
Am preferat
Să te iau în brațe...
La capătul orizontului
Se făcea zi
Și -n ochii iubirii
Pătrundeam amândoi
Sorbind nectarul speranței.
Picioarele ne sprijineau
În cârjele umbrelor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre iubire, poezii despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.