* * *
Niciodată inima
nu mi-a vorbit mai duios
despre ochii tăi,
acel poem albastru
în care se scaldă trăirile mele.
Poate de vină ești chiar tu, amor
acel dulce izvor
al existenței mele...
Dar știu că mă vei iubi
în ciuda tăcerilor
care îți mistuie tâmpla,
Eu respirând
poemul
ochilor tăi.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre existență
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.