Pendula şi ceasul de perete

O pendulă şi-un ceas de perete,
În revistă trec fapte concrete.
Deşi nu-i venea la socoteală,
Ea stătea să-i facă el morală.
El, copleşit de mai vechi regrete,
Hotărî să le ia pe-ndelete.
Nici ţipenie nu era-n casă;
Numai ticăind, un ceas de masă.
Şi prinzând curaj şi-n glas putere,
El strigă spre a ei încăpere.
Şi vă jur că nu-i o utopie;
Ceasul a găsit pretexte-o mie:
Tu eşti de stăpâni altfel tratată,
La curent cu bârfe, informată
Şi tronând peste sufragerie,
Cu toţi te privesc cu simpatie.
Aşa cum se ştie-n legea firii,
Poţi s-auzi ce spun şi musafirii.
Cât gazda platouri pline cară,
Mai asculţi şi-o vorbă de ocară,
Un complot, o intrigă ţesută,
Între-antreu şi o ştiucă umplută,
Argumente, contraargumente,
În retorici foarte suculente...
Mai auzi şi-o glumă deocheată,
Ori gustată, ori dezavuată.
Imposibil să nu vină vorba
De-i bună friptura, vinul, ciorba.
Şi politica intră-n discuţii;
Unii-ar vrea consens, alţii soluţii.
Să n-o mai lungesc, favorizată,
Eşti şi la curent şi admirată.
Pe când eu, stând în bucătărie,
Aproape că sunt în letargie.
E prea cald, sunt aburi şi mirosuri.
Până-n gât sătul sunt şi de sosuri.
Când în funcţie e pus robotul,
Mi se-nvârt limbile-n cap cu totul.
Doar arar vreo tavă cu plăcintă,
Cu-al ei iz exotic mă alintă.
Aşa că-ţi cer, fără protocol,
Pune-o vorbă să mă mute-n hol!
Să văd cine intră, cine pleacă.
S-aud şi eu: cine, cum şi dacă...
Nu ştiu de-au fost jocuri de culise,
Ori pendula ruga-i pomenise.
Cert e că s-a făcut o schimbare,
Ceasul stând pe hol, lângă intrare.
Numai că-n prima zi călduroasă,
Gazde şi-oaspeţi au mers pe terasă.
Văzând că nici musca nu se-aude
Au simţit nişte porniri zălude,
Iar secundele băteau silhui,
Când pe-al ei cadran, când pe al lui.
Cum nimic notabil nu se-ntâmplă,
Parcă-aveau un revolver la tâmplă.
Izbucni pendula: eşti tehui?!
Nu râvnesc la locul nimănui.
În sufragerie, ori în hol
Amândoi avem acelaşi rol.
Ăsta-i rostul nostru, stând în cui,
Măsurăm trecerea timpului.

O morală simplă se degajă:
Dacă timpul îi e vieţii strajă,
Bine-ar fi să-nveţi din mers şi arta,
De a-ţi accepta-n tăcere soarta.

fabulă de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!