* * *

îţi aminteşti că atunci
nu se putea altfel,
am împachetat dragostea din acel viitor
(era îngrozitor de multă şi noi muream
doar peste câteva întâmplări)
şi am teleportat-o cu destule riscuri
moral-spaţiale
în soarta acestei zile.

dacă ar fi să invocăm
Marele Cântar
al sentimentelor,
senzaţiile ne-ar fi strivite de tinereţea lor,
cum să ţinem pe umeri
tot acest interior de zi?

trebuie
să deplasăm peisajele
mult dincolo de înţelegere,
să încapă aceste dealuri
enorm unduitoare
de dragoste
şi
această inundaţie roşie
ridicată la nivel de pericol,
despachetate acum.

iubitul meu,
avem prea multe nopţi
umezite pe buze
ca să aşteptăm în nemişcare
neîntâmplatul
în acest prezent strâmt.

hai să luăm
paharele, podeaua,
muzica,
permisul de viaţă,
mărul,
un dumicat de azi,
fireşte,
tot potopul ăsta de dragoste
şi
să plecăm într-un acolo
mult mai mare.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!