Invers sonet
cât încă sânge a ființă urlă
necoborând din pământeanul ropot
mai am puținul din înalta surlă...
înfigu-mi umbra-n larma ta de clopot
și rugăciunea mi-o agăț de turlă
bisericii veninde, blândă,-n șopot.
de o eternitate-ncerc te-a scrie
dar nu găsesc spre Paradis cheița,
îți netezești de frunză-n trup rochița
pe sub aceeași ploaie cu sicrie.
ci sunt lăuze nopți ce cuceri-ț-a
nesomnul, alb, pe taine bisturie
să taie morb în plaga timpurie
și să întorc spre tine iar penița...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre sânge
- poezii despre rochii
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre creștinism
- poezii despre chirurgie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.