S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ
În derivă sufletul naufragiază,
Lumea-i oceanul în care vibrează
Și când e furtună, și când e comoară,
Pusă-n palme pentru prima oară.
Un singur loc mă ține ancorat
La pieptul tău fierbinte și-ncărcat
Cu stele ce plutesc din cer în ochii tăi:
Cărarea amintirii din ascunse văi.
Poteca cea flămândă a iubirii noastre
Întinde stindardul din iedere albastre,
Ne pune leac în vise pentru trăinicie
Unde heruvimii cer sângelui moșie,
Cu iarbă verde, cu păsări prinse-n zbor,
Cu floarea fericirii ce-aduce vieții dor,
Cu prinderea de mână și intrarea-n joc
Să înălțăm derivei altarul de noroc.
S-avem vatră de jar în suflet și în gând,
S-avem sub tălpi, nu apă, ci pământ,
S-avem sufletul sub candele aprinse
În iubirea scrisă prin fapte și prin vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.